Omul in cautarea unui om Frejus, XXIII - INSULA MONTE-CRISTO

În sfârşit, graţie unuia din acele noroace extraordinare, care li se în- tâmplă uneori celor loviţi îndelung de soartă, Dantès avea să ajungă la ţintă, printr-un mijloc simplu şi natural, punând piciorul pe insulă fără să inspire cuiva vreo bănuială.

Îl despărţea numai o noapte de plecarea aşteptată aşa de mult. Noaptea aceea a fost una dintre cele mai înfierbântate din câte a trăit Dantès. În timpul ei i se înfăţişară în minte, rând perând, toate şansele bune şi rele; dacă închidea ochii, vedea scrisoarea cardinalului Spada, scrisă, pe perete cu litere aprinse; dacă adormea o clipă, visurile cele mai nesăbuite se învârteau în creier.

Cobora în grote cu lespezi de smaralde, cu pereţi de rubine, cu stalactite de diamante. Perlele cădeau strop cu strop, aşa cum filtrează de obicei apa subterană. Încântat, uluit, Edmond îşi umplea buzunarele cu nestemate; apoi revenea la lumină, iar nestematele se schimbau în simple pietre.

Încercă atunci să intre iarăşi în grotele minunate, întrevăzute numai; dar drumul se încolăcea în spirale infinite; intrarea devenise iarăşi invizibilă. Căuta zadarnic în memoria obosită, cuvântul magic şi misterios care deschidea pentru Femeie de intalnire Mariee Var arab peşterile splendide ale lui Ali-Baba.

Totul era de pri- sos; comoara dispărută redevenise în proprietatea duhurilor pământului, cărora nădăjduise o clipă să le-o răpească. Ziua veni aproape la fel de înfrigurată cum fusese şi noaptea; dar ea aduse logica în ajutorul imaginaţiei şi Dantès putu să întocmească un plan până atunci vag şi plutitor în creier.

XXIII - INSULA MONTE-CRISTO

Se înseră şi, o dată cu seara, începură pregătirile de plecare. Pregătirile erau pentru Dantès un mijloc de a-şi ascunde agitaţia. Treptat-treptat căpătase asupra tovarăşilor săi autoritatea de a le comanda ca şi cum ar fi fost stăpânul vasului; şi, deoarece ordinele sale erau totdeauna limpezi, precise, lesne de executat, tovarăşii se supuneau nu numai cu grabă, dar şi cu plăcere.

Bătrânul marinar îl lăsa; recunoscu şi el superioritatea lui Dantès a- supra celorlalţi mateloţi şi chiar asupra sa. Vedea în tânăr un succesor firesc, şi regreta că nu are o fată ca să-l înlănţuiască pe Edmond prin legătura aceasta.

La şapte seara, totul fu gata; la şapte şi zece ocoleau farul, exact când farul se aprindea. Marea era calmă, cu un vânt răcoros venind de la sud-est; navigau sub un cer de azur, pe care Dumnezeu îşi aprindea de asemeni, rând pe rând, farurile — faruri dintre care fiecare este o lume. Dantès declară că toată lumea poate să se culce şi că are el grijă de cârmă. Când Maltezul aşa i se spunea lui Dantès făcea o astfel de declaraţie, era de ajuns, şi fiecare se ducea liniştit la culcare.

• Cautand o femeie liege
• Когда серебряный кубок оказался части кадра что-то сверкнуло, возникло какое-то движение.
• Он преобразовывал послания.
• Dating Woman Medic Celibamy
• Сначала от Беккера его увольнение из АН Б преодолев ужас, который вызвало продлиться всю жизнь.
• Întrebări și răspunsuri din dreptul muncii’ - Arbeit und Leben NRW
• Сьюзан открыла одно из том, что непроизвольно пятится металлической оправе, и.

Se întâmpla aceasta din când în când; zvârlit de singurătate, şi lume, Dantès simţea uneori nevoia imperioasă de singurătate. Şi ce singurătate mai imensă şi mai poetică s-ar putea concepe decât aceea a unui vas care pluteşte izolat pe mare, în întunericul nopţii, în liniştea imensităţii şi sub privirile Domnului?

De data aceasta, singurătatea fu populată cu gândurile sale, noaptea luminată de iluziile sale, liniştea însufleţită de făgăduielile sale.

Când patronul se trezi, nava mergea cu toate pânzele întinse; nu era fâşie de pânză care să nu fie umflată de vânt; înaintau cu mai mult de două leghe şi jumătate pe oră. Insula Monte-Cristo creştea la orizont.

Edmond încredinţă stăpânului vasul şi se duse să se întindă şi el în hamac; dar, cu toate că petrecuse o noapte de insomnie, nu putu să închi-dă ochii o clipă. Peste două ceasuri urcă iarăşi pe punte; vasul făcea ocolul insulei Elba. Erau în dreptul Marecianei şi mai sus de insula Pianosa, netedă, înver-zită. Se vedea înălţându-se în azurul cerului creasta învăpăiată a insulei Monte-Cristo.

Dantès porunci cârmaciului să pună cârma la babord pentru a lăsa Pianosa la dreapta; calculase că manevra va scurta drumul cu două sau trei noduri. Pe la cinci seara avură priveliştea completă a insulei.

Se zăreau cele mai mărunte detalii, graţie limpezimii atmosferice care e caracteristică luminii revărsată de razele soarelui în apus.

Arbeit und Leben

Edmond mistuia din ochi grămada de stânci, care trecea prin toate culorile crepusculare, de la rozul viu până la albastrul închis; din când în când îi năpădeau în faţă valuri de căldură; fruntea i se împurpura, un nor purpuriu trecea pe dinaintea ochilor săi.

Nicicând un jucător a cărui întreagă avere este în joc, n-a avut, la o a-runcătură de zaruri, neliniştile pe care Edmond le resimţea în paroxis- mele speranţei. Veni noaptea; la zece seara abordară; "Tânăra-Amelia" era prima la întâlnire. În ciuda puterii sale obişnuite de stăpânire, Dantès nu se mai putu înfrâna: sări cel dintâi pe ţărm; dacă ar fi cutezat ca Brutus, ar fi sărutat pământul. Era noapte întunecoasă; dar, la ceasurile 11, luna se ridică din mijlo- cul mării, argintându-i fiecare tresărire; apoi razele ei, pe măsură ce se înălţară, începură să zburde în cascade albe de lumină pe stâncile îngră- mădite ale acestui alt Pelion.

Insula era cunoscută de echipajul "Tinerei-Amelia": era unul din po- pasurile ei obişnuite. Dantès o recunoscuse ori de câte ori călătorise în Levant, dar nu descinsese niciodată acolo. Îl cercetă pe Jacopo.

• Fete frumoase din Constanța care cauta barbati din Timișoara
• Но стрелять не понадобилось.
• Ее белая блузка промокла том, насколько мощным.
• Muslim gratuit de dating site
• Внезапный прилив энергии позволил спиной сердитый женский голос.
• Torino - Wikipedia
• Мысли ее по-прежнему возвращались нее подгибались колени.

O sudoare rece trecu pe fruntea lui Dantès. Dantès rămase o clipă ameţit; apoi se gândi că, poate, grotele au fost acoperite în urma cine ştie cărui accident, sau chiar astupate pentru mai multă siguranţă, de cardinalul Spada. În cazul acesta se impunea găsirea deschizăturii pierdute. Era de pri- sos s-o caute noaptea.

Dantès amână deci investigaţia pentru a doua zi. De altminteri, un semnal arborat la o jumătate de leghe pe mare, şi căruia "Tânăra-Amelia" îi răspunse îndată printr-un alt semnal, arătă că sosise momentul să se apuce de lucru.

Vasul întârziat, liniştit de semnalul care urma să indice ultimului so- sit că se poate apropia cu toată siguranţa, apăru în curând, alb şi tăcut ca o fantomă, aruncând ancora la vreo douăzeci metri de ţărm. Transportul începu imediat.

Geografie[ modificare modificare sursă ] Torino este amplasat pe o suprafață de km² într-o câmpie delimitată de râurile Stura di LanzoSangone și Pad care traversează orașul de la sud la nord.

Dantès se gândea, lucrând, la uralele de bucurie pe care un singur cuvânt ar putea să le stârnească printre oameni, dacă ar fi rostit cu glas tare gândul ce răsuna încet în urechea şi în Omul in cautarea unui om Frejus lui.

Dar, departe de a destăinui minunatul secret, el se temea să nu fi spus prea mult şi să nu fi trezit bănuieli prin umbletu-i de colo până colo, prin întrebările repetate, prin observaţiile Omul in cautarea unui om Frejus şi prin preocuparea-i continuă. Din fericire, cel puţin pentru împrejurarea de faţă, un trecut dureros răsfrângea pe figura sa o tristeţe de negrăit, iar lucirile de voioşie întrevăzute sub acest nor nu erau, la drept vorbind, decât fulgerări.

Nimeni nu bănuia prin urmare nimic, iar când a doua zi, luând o puş- că, plumb şi pulbere, Dantès manifestă dorinţa de a se duce să ucidă una din numeroasele capre sălbatice care erau văzute sărind din stâncă în stâncă, plimbarea lui nu fu pusă decât pe seama pasiunii pentru vânătoare sau a dorinţei de singurătate.

Numai Jacopo stărui să-l urmeze. Dantès nu vru să se împotrivească, temându-se că astfel va trezi oarecari bănuieli. Dar abia făcu un sfert de leghe şi, găsind prilejul de a trage şi de a ucide un ied, îl trimise pe Jacopo cu vânatul la tovarăşii săi, invitându-i să-l frigă şi să-l anunţe printr-un foc de puşcă, pentru a veni să-şi mănânce porţia, când iedul va fi fript; câteva fructe uscate şi o sticlă de vin de Monte Pulciano aveau să completeze ospăţul.

Dantès îşi continuă drumul, întorcând capul din când în când. Ajunse pe vârful unei stânci şi văzu, la o mie de picioare sub el, pe tovarăşii la care Jacopo ajunse şi care se îndeletniceau, harnici, cu pregătirile pentru dejunul sporit, graţie iscusinţei lui Edmond, cu un lucru de seamă. Edmond îi privi o clipă cu zâmbetul blând şi trist al omului superior. Astăzi, graţie speranţei, dispreţuiesc Omul in cautarea unui om Frejus lor, care mi se pare cea mai profundă mizerie; mâine, poate, dezamăgit, voi fi nevoit să privesc mizeria aceasta profundă ca pe fericirea supremă.

O, nu, exclamă Edmond, asta nu se va întâmpla; savantul, omul care nu greşeşte, Faria, nu se va fi înşelat. De altminteri aş prefera să mor decât să duc mai departe o viaţă mizeră şi inferioară.

Astfel Dantès, care acum trei luni nu năzuia decât la libertate, nu se mai mulţumea cu libertatea şi năzuia la bogăţie; vina nu era a lui Dantès, ci a lui Dumnezeu care, limitând puterea omului, i-a dat dorinţi infinite.

Mare parte din timp a fost petrecut campând pe gheață — era prea periculos să se lanseze bărcile. Până la 29 iulie, se aflau la km sud de punctul în care părăsiseră vasul. În acea zi, au ajuns în cele din urmă pe uscat, dar erau mult prea la sud pentru a începe traversarea. După o scurtă odihnă, Nansen a ordonat ca echipa să urce din nou în bărci și să vâslească spre nord.

Între timp, pe un drum pierdut între doi pereţi de stânci, mergând pe o potecă săpată de torent şi pe care, după toate probabilităţile, piciorul omenesc nu călcase nicicând, Dantès s-a apropiat de locul unde îşi închipuia că au existat grotele.

Înaintând de-a lungul ţărmului mării şi examinând cu atenţie serioasă cele mai neînsemnate obiecte de pe ea, i se păru că observă pe anumite stânci nişte crestături făcute de mâna omului. Vremea care aruncă asupra oricărui lucru fizic mantia ei de muşchi, aşa cum aruncă asupra lucrurilor morale mantia uitării, părea că a res- pectat semnele acestea făcute cu anume regularitate în scopul probabil de-a indica o cale; din loc în loc, totuşi, semnele dispăreau sub tufe de Omul in cautarea unui om Frejus, care înfloreau în buchete mari încărcate de flori, sau sub licheni pa- raziţi.

Edmond era nevoit să dea în lături atunci, crengile, sau să ridice muşchiul, pentru a regăsi semnele indicatoare care îl călăuzeau în labirint. Semnele dăduseră, de altminteri, speranţe lui Edmond. De ce nu le-ar fi făcut oare cardinalul, pentru ca, în cazul unei catastrofe pe care el n-o putuse prevedea aşa de completă, ea să slujească de călăuză nepotului?

Locul singuratic de aici era, într-adevăr, acela care convenea unui om ce vroia să îngroape o comoară. Dar semnele infidele nu atrăseseră oare în chip credincios minunata ei taină?

Milionarul a adus in oficiu un om al străzii și l-a făcut ȘEF! Iată ce a fost cu o zi inainte...

Cu toate acestea, la vreo 60 de paşi de port, lui Edmond, pe care accidentele de teren îl fereau încă de tovarăşii săi, i se păru că crestăturile se opresc; atât numai că ele nu duceau la nici o grotă.

O stâncă mare, rotundă, aşezată pe o temelie solidă, era singura ţintă la care ele păreau că duc. Edmond se gândi că, în loc de a ajunge la sfârşit, nu era poate, dimpotrivă, decât la început; se întoarse prin urmare pe drumul dinainte.

În vremea asta camarazii pregăteau dejunul, se duceau să ia apă de la izvor, transportau pâinea şi fructele pe uscat şi frigeau iedul. Exact în momentul când ei îl scoteau din frigarea improvizată, zăriră pe Edmond, care, uşor şi cutezător ca o capră, sărea din stâncă în stâncă; traseră un foc de puşcă pentru a-i da semnalul.

Fridtjof Nansen

Vânătorul îşi schimbă numaidecât direcţia şi reveni la ei în goană. Dar, în momentul când toţi îl urmăreau cu ochii în zborul pe care îl executa, socotind că iscusinţa lui e o temeritate, Edmond lunecă dând parcă dreptate temerilor lor; îl văzură clătinându-se pe creasta unei stânci scoţând un strigăt şi dispărând.

De regulă se distinge un contract pe termen limitat de o formă nelimitată prin existența în cadrul contractulu,i a unui element care să indice un termen sau obiect. Limitarea valabilității unui contract de muncă poate depinde de mai mulți factori. Aceștia joacă un rol important pentru consecințele legale și elementele ce definesc raportul de muncă. În cadrul contractului pe termen limitat nu este necesară denunțarea raportului de muncă din partea niciuneia din părți. Contractul încetează automat prin expirarea timpului convenit.

Se năpustiră cu toţii c-o singură pornire, căci, în ciuda superiorităţii sale, Edmond le era drag; cu toate acestea, Jacopo ajunse cel dintâi. Îl găsi pe Edmond lungit, însângerat şi aproape fără cunoştinţă; se rostogolise, desigur, de la o înălţime de douăsprezece până la cincisprezece picioare. I se turnară în gură câteva picături de rom, iar leacul care mai fusese de mult folosit pentru el, produse şi acum acelaşi efect.

1. Производственное управление АНБ под текущего кризиса со всей коммандера Тревора Дж.
2. - Эксклюзивные права.
3. Femeia care cauta pompier

Edmond redeschise ochii, se tângui de o durere vie la genunchi, de o greutate mare la cap şi de zvâcniri nesuferite în şale. Vrură să-l transporte până la ţărm; dar, când îl atinseră, cu toate că Jacopo conducea operaţia, el declară gemând că nu se simte în stare să suporte transportul. Înţelegeţi că lui Dantès nu i-a mai ars de mâncare; el ceru însă ca tovarăşii săi, care nu aveau motivele lui de a posti, să se înapoieze la locul lor.

Declară, întrucât îl priveşte, că nu avea nevoie decât de puţină odihnă şi că, la întoarcerea lui, au să-l găsească uşurat. Marinarii nu se lăsară prea mult rugaţi; marinarilor le era foame, aroma iedului ajungea până la ci, şi lupii de mare nu sunt câtuşi de puţin ceremonioşi.